Over The Counter

"Felicitări pentru alegerea făcută! V-ați ales o profesie deosebită!" Este tot ce-mi mai amintesc din discursul Decanului, de la ceremonia de deschidere.
Au urmat apoi 5 ani de satisfacție, lacrimi, bucurii, teamă, limite depășite, nopți albe și zile și mai albe, emoții, nesiguranță, eprubete sparte, cobai, analize, cozi nesfârșite la balanțe mai vechi decât profesorii, zeci de preparate și sute de ore de căutări la microscop, aburi de cafea ieftină, sandvișuri, conserve, duminici petrecute pe peron, bani de acasă împachetați printre haine.... Au trecut ani de studenție frumoși și grei, în așteptarea zborului final.

Au venit apoi zile în șir de panică și deznădejde, de necunoscut, de debusolare, zile în care nu mai regăseam nimic din fundamentul acestei profesii, nimic din frazele promise de noi la jurământ. Cred ca în orice profesie te așteaptă câteva palme zdravene după absolvirea studiilor aferente. Pentru că se dovedesc prea depășite, prea clasice. Discrepanța dintre facultate și job, pe care am întâlnit-o însă în domeniul medical, e halucinantă.

După absolvire, am fost prinsă în valurile spumoase și amețitoare ale rechinilor de lanțuri (comerciale și, mai deloc, farmaceutice). Am trăit dezamăgirea de a fi fost mult mai apreciată și mai respectată de cadrele universitare, în postura de student, decât acum, farmacist fiind, de către patronii lanțurilor (moștenitori de profesie).
Sunt mulți pacienți care se vor tulbura când vor citi aceste rânduri și care se vor gândi (sper!) de două ori înainte să intre într-o farmacie, însă trebuie să mărturisesc că am trăit momente în care, managerul mi-a schimbat produsul de sub counter, ce urma a fi recomandat, din motive... contractuale, sa zicem.
Marile lanțuri de farmacii ar trebui să își adauge în titulatură și denumirea brandului pe care îl promovează agresiv (ex. "Farmacia Zet - locul unde, indiferent de problemă, îți vor fi recomandate doar produse din gama Igrec")
E al naibii de greu și de dureros, pentru noi, farmaciștii care îmbrățișăm moralitatea mai mult decât targetul, să menții încrederea unui pacient (câștigată, de asemenea, greu) când acesta te roagă insistent să-i comanzi diclofenacul românesc, căci i-a fost eficient ani de zile, iar tu ridici din umeri, frustrat, știind că managerul tău nu comandă produse atât de ieftine.
Alarmant e și faptul că, din dorința unor câștiguri din ce în ce mai mari, medicamente cu regim special, care necesită obligatoriu rețetă pentru eliberare, sunt vândute (da! vândute, ca portocalele de Craciun) de colegi de-ai mei cu permisiunea managerului (deși, la un control, avizul ii este ridicat celui care eliberează, nu celui care aprobă): antibiotice, antidepresive, analgezice puternice, unele antitusive, celebrul algocalmin, care din 2011 a intrat pe lista medicamentelor eliberate doar cu prescripție. În această situație, pacientul are cel mai mult de suferit, deoarece este dezinformat și derutat. El va alege totdeauna farmacia cu "angajați cumsecade", dispuși să elibereze oricând 3-4 pastile de ampicilină, argumentându-le ferm că-i sunt suficiente pentru o durere cruntă de dinți. Prin comparație, cum suntem catalogați noi, ceilalți farmaciști, care ne încăpățânăm să cerem rețetă pentru o banală codeină, mai ales că toată viața și-au tratat tusea cu ea, fără nici o prescripție?

Oameni buni, vânătorii de targete ne fură și ultima doză de moralitate, aruncă la pământ profesia noastră și ne strivește valorile, transformându-ne într-o turmă de vânzători hipnotizați.

Adesea, în concediu, imi întâlnesc rudele și persoanele dragi de acasă, din micul Câmpulung. Am făcut un obicei din a-mi revedea vechi colegi la cofetăria din oraș și de a ne arunca în ceașca cu ceai negru frustrările și iluziile profesionale. Ana, buna mea prietenă și colegă, care după terminarea facultății, a decis să se întoarcă în Câmpulung, îmi șoptește de multă  vreme în ureche despre satisfacția pe care i-o aduce lucrul într-o farmacie independentă. De multe ori, am pus entuziasmul ei pe seama presiunii mai mici care există, în general, în farmaciile din provincie. Însă , cu fiecare discuție avută, am început să fiu din ce în ce mai receptivă la mesajul ei. Speranța unei împliniri profesionale, așa cum am fost făcuți să credem în timpul facultății, se pare că o reprezintă puținele farmacii independente care mai există (încă) în țară.
Nu am fost vreodată prea atentă, în București, la astfel de farmacii, cu atât mai mult, nu m-am gândit niciodată să profesez într-una din ele, din simplu motiv că auzisem de agonia în care se zbateau, prin înghițirea lor de către marile lanțuri. Am fost surprinsă să aflu că, pe harta Bucureștiului, sunt astfel de farmacii care țin piept "șacalilor"  din industria farma. Numai în sectorul meu sunt 11 farmacii. Dacă tot am ajuns la cifre, am identificat la nivel național un număr de aproximativ 800  de astfel de farmacii, partenere într-un demers de recâștigare a conceptului de "farmacie a familiei". Strategia de a ajunge la pacient cu respect, empatie și promptitudine, face ca în momentul de față, peste 700.000 pacienți să apeleze săptămânal la serviciile profesioniste din cadrul acestor unități medicale, care acum mai bine de 30-40  de ani reprezentau "adevăratul sistem farmaceutic" din țară.

Acum trei luni , când am revăzut-o ultima dată pe Ana, m-a chemat, pe tura ei, într-o astfel de farmacie din Câmpulung . Am observat imediat că era semnalizată Vivat Familia- din grijă pentru familie.

Purtând cu mine încărcătura targetelor și a produselor preferate de furnizori (generoși în cadouri și vouchere), am fost atentă și i-am cerut informații din spatele counterului. Ana mi-a povestit imediat că în farmaciile în care s-a implementat conceptul Vivat Familia, grija față de pacient primează, nefiind forțată de nimeni să pună în punga pacientului cele mai scumpe medicamente sau produse. Mi-a dat și exemplu: campania derulată în această perioadă în farmaciile partenere, cuprinde trusa de iarnă, o listă de produse (game diferite, producători diferiți) care să acopere minimul necesar unei familii, în sezonul rece, atât pentru prevenție, cât și pentru tratarea afecțiunilor respiratorii, cresterea imunității și protecția pielii în fața agresiunii gerului.

    

Campania face parte dintr-un proiect ambițios, pus la cale de specialiști în domeniul farma, care vor să asigure pacienților soluții optime la afecțiunile specifice fiecărui anotimp, accesibile oricărui buzunar și disponibile sub forma unui set de medicamente. Precizez aici ca e vorba de medicamente care nu necesită prescripție medicală (OTC-uri).

Libertatea cu care Ana își desfășoară activitatea, lipsa constrângerii targetelor sau a amenințărilor venite de la manageri, o fac să țină capul sus, știind că își practică profesia în concordanță cu deontologia farmaceutică și principiile de bază ale jurământul lui Hipocrate. Iar această libertate este molipsitoare! Sper că pentru cât mai mulți!



Sursă  foto: 
http://pqliving.com/chinatown-walgreens-7th-and-h-st-nw-opens-today-march-21/
http://www.vivat-familia.ro 

Lucruri bune se întâmplă în fiecare zi

... trebuie doar sa deschidem ochii și să le vedem.


E douăzeci și șase. Decembrie. În palma mea dorm degețelele ei fierbinți. Suspină în somn la fiecare trecere de nivel, la fiecare viraj mai puternic, în lumina ascuțită a farurilor. Buzele mele i se lipesc pe frunte, printre șuvițe blonde și ude, și murmură colinde cu Maica și pruncul din staul. E tot ce-mi mai amintesc acum, orice fărâmă de rugăciune pare uitată.

Simt cum mă strânge de deget, aruncând o privire pe sub gene, spre tatăl ei. Dar valurile de lumina orbitoare o forțează să-și ascundă privirea în piept. Țintește catarama cu care o fixez de fiecare dată în scaun și încearcă, pentru a mia oară, să o desfacă. Acum ii pare și mai neprietenoasa, și mai complicata, și mai mare. De data asta renunță însă repede să se mai concentreze asupra ei, preferând să se întoarcă la degetele mele cu mult mai moi și mai ușoare. Lipsită de energie, adoarme din nou în scaun.
Cam de o lună l-am convins pe tatăl ei să poziționeze scaunul (acesta) cu fața spre sensul de mers, deși citesc des dezavantajele acestei poziții până la 2-3 ani.

Schimbarea s-a simțit imediat în felul în care suportă acum deplasările cu mașina. În desele cazuri în care stă trează, chiar și la un drum de 2-3 ore,  interacțiunea cu tata și cu mașinile din fața noastră, care au căței, delfini sau șoricei de pluș lipiți de lunetă, face drumul  mult mai ușor de suportat. Scaunul, pe care l-am găsit la Domo, ne-a fost recomandat de niște prieteni, tineri părinți.

Se comportă destul de bine la transferul de căldură, ferind-o pe micuța gărgăriță de supraincalzire. Iar centurile sunt destul de satisfăcătoare pentru părinți și copii, deși la prima vedere par a se transforma într-un "căpcăun de copii" dacă te uiți la fățuca lor tristă.
Cu fulgii de nea în spatele nostru, cu somnul pe gene și broboane de transpirație pe frunte, măsor în palmă fierbinteala obrajilor ei. Încă-i sunt ca o văpaie, însă în curând orașul apare prin geam. Somnul bolnăvicios dispare în aerul rece de decembrie. Negrul lucios de pe jos oglindește lumini roșii și claxoane. Șoferi infantili, distrați, somnoroși, flămânzi. Si multe frâne inutile. Așa arată mereu Băneasa, clocotind de mașini. În astfel de momente, "căpcăunul de copii" aduce acea siguranță de care ai nevoie. Pe la Victoriei fulgii ne ajung din urmă (sau ne întâmpină... nu mai realizez dacă orașul e alb de zăpadă sau doar luminat de globulețe)
Copila mă privește cu puțina răbdare ce i-a rămas, așteptând să-i spun: "gata! am ajuns acasă". Își rotește piciorușele într-un cerc imaginar, sprijinind tăcută capul pe scaun.
În curând ajungem. Aprindem luminile bradului si începem să îngânăm cântecul său strident. Aproape că nu observă seringa cu sirop de căpșuni, deși înghite puțin câte puțin toată doza. Admiră bradul din brațele tatălui minute bune. Apoi adoarme la sânul meu.

E trecut de 02.00. Dimineața de Sfântul Ștefan. Febra i-a cedat de tot, cel puțin pentru următoarele 4-5 ore. Pe fruntea ei încă stau lipite câteva șuvițe blonde.

Minuni există și de sărbători, și de zile mai puțin speciale. Cine mai conștientizează oare minunea de a ajunge acasă cu bine, zi de zi? Bucuria de a păși în casa ta și de a respira brad și liniște? Fericirea de a-ți adormi puiul sănătos la piept, minunea de a-i vedea zâmbetul angelic pe chip, magia de a-ți strânge soțul în brațe și siguranța unei nopți sfinte?




Sursa foto: http://www.domo.ro/Jucarii_&_Articole_bebe/Scaune_auto_&_Boostere/Scaun_Booster_Accesorii/DHS/Scaun_Auto_C845_Coccolle
http://www.dailypainters.com/paintings/110130/Christmas-Wishes-Painting-Boy-Christmas-Tree-Child/Heidi-Malott
http://mommypoints.boardingarea.com/2012/10/20/to-car-seat-or-not-to-car-seat/#sthash.MNl74Q9Q.dpbs

Îl iubesc când plânge

       
          Îl redescopăr în seara asta, exact asa cum il văzusem acum mulți ani: dezbrăcat de timp, de gânduri, de riduri. Cu ochii mari, pătrunzători și rubinii, cu gene lungi și lacrimi.
Îl iubesc când plânge mai mult decât îl iubesc când îmi râde. Mă fascinează într-un mod ciudat, pe care încă nu îl pot înțelege. Îmi stăpânesc lacrimile, doar ca să le privesc pe ale lui. E dincolo de chipul său o emoție ce mă inundă și mă readuce într-un prezent din care nu știam să mai fac parte.
L-aș iubi fără rațiune, doar din instinct, multe zeci de minute! Mi-aș lipi buzele de obrazul ud, rostindu-i numele.
Simt cum povestea începe din nou să ceară cerneală. O poveste scrisă apăsat pe tavan, spusă de o sută de ori înainte de culcare și totuși uitată de fiecare dată când încetăm să-l mai auzim pe cel de lângă noi.

          De ce iubim bărbații când plâng, rupându-ne rațiunea în mii de bucăți?
Lacrimile rostogolite prin barba neglijentă imi ard palmele și buzele, amorțind orice nou cuvânt. Amintirea cuvintelor de dinainte devine ușoară, transparentă, respirabilă. Nu mai contează ieri. Nici ce s-a spus.
Carnea mea rece până de curând, începe să pulseze în bratele lui. Strânsoarea asta îmi dă viață. La fel de usor cum ieri, privirea lui, mi-a luat-o.
Ce taine ascund lacrimile lor,  ca sa ne facă sa o luăm de la capăt?

Dimineți

În dimineața asta, oglinda pare sa nu mai asculte poveștile cu aburi de cafea, asa cum ii era obiceiul. Nici frânturile negre de pâine prăjită, nici cuvintele de iubire.

În dimineața asta nu mai știu sa vorbesc. După mult timp îmi ești atât de necunoscut. Te privesc fără cuvinte și ma sufoci. Țipă de durere ochii mei în ochii tai, dar te încăpățânezi să-i renegi. 

E vorba despre momentul ăla în care uiți să respiri, pentru că prezentul tău pare să se topească în ceașca fierbinte de cafea. Omul care te săruta de obicei dimineața, strivește acum răsăritul și apusul cu atâta ușurință, că îți e teamă să ridici genunchii la piept și sa închizi ochii, așteptând să treacă și cel din urmă val de cenușă. 

Anticoncepționalele orale

          Anumite medicamente/suplimente pe care le administram în același timp cu CO (contraceptive orale), scad eficacitatea acestora din urmă, existând astfel pericolul apariției unei sarcini nedorite. Deoarece fiecare organism răspunde diferit la administrarea de medicamente (în ceea ce privește absorbția, metabolizarea, eliminarea), e imposibil de determinat în ce măsură, fiecare medicament, interferează cu CO. 

De aceea, cel mai înțelept sfat este, atunci când medicul Dvs. va recomandă un anumit tratament, pe o perioada mai lunga sau mai scurtă de timp, să folosiți o metoda suplimentară de protecție pe toată durata tratamentului și chiar 1-2 săptămâni după (știind că anumite substanțe necesită mai multe zile pentru a fi eliminate complet din organism)

1. Antibiotice /antiinfecțioase

- pentru tratarea tuberculozei și meningitei: rifampicina, izoniazida, streptomicina

- pentru tratarea infecțiilor bacteriene de la nivel respirator sau urinar, de la nivelul pielii sau cele cu transmitere sexuală: tetraciclina, doxiciclina (Unidox®), sulfametoxazol/trimetoprim (Sumetrolim®, Tagremin®, Biseptol®), metronidazol (Flagyl®), unele peniciline (amoxicilina, ampicilina) și cefalosporine (Cefaclor®, Cefadroxil®, Cefalexin®)

Este important de reținut ca antibioticele scad absorbția de la nivel intestinal a CO (rezultând concentrații mici în sange) , prin faptul că distrug flora  intestinală normală. Acesta este unul din efectele secundare ale antibioticelor în general - distrugerea bacteriilor benefice de la nivelul tubului digestiv.
Celelalte clase de medicamente intervin printr-un mecanism de inducție enzimatică, ceea ce duce la o metabolizare mai mare a CO și la o concentrație mică în sânge, deci un efect contraceptiv scăzut.

2. Antivirale folosite în tratamentul SIDA

3. Antiepileptice (anticonvulsivante): fenobarbital,  carbamazepina, fenitoină

4. Antidepresive : amitriptilină, doxepină

5. Anxiolitice și sedative: diazepam

6. Antimicotice orale: nistatină, fluconazol (Diflucan®), griseofulvină,  miconazol, itraconazol, terbinafină (utilizate în tratarea infecțiilor fungice  de la nivelul pielii, unghiilor, scalpului)

7. Antidiabetice orale: pioglitazonă (Actos®, utilizat în tratarea diabetului zaharat de tip II)

8. Suplimente naturale

- suplimente naturale pe bază de soia care conțin isoflavone, utile în probleme asociate menopauzei (reducerea bufeuri, creșterea densității osoase)

- suplimente naturale pe baza de sunătoare care, datorită uleiurilor volatile și a colinei (vit. B8), au acțiune calmantă și ușor sedativă

9. Alimente: grapefruitul inhibă absorbția hormonilor estrogeni. Interesant este însă că, asupra progesteronului, nu are niciun efect.

10. Medicamentele de slăbit -  cele pe bază de orlistat (Xenical®, Alli®) pot influența absorbția CO prin efectul de inducere al scaunelor diareice.

11. Obezitatea  -  se știe că la persoanele supraponderale există riscul ca substanțele medicamentoase să se depoziteze în țesutul adipos într-un procent mai mare, scăzând astfel concentrația lor în sânge.

12. Vărsături și diaree 

Atenție! Aceste stări patologice pot reduce efectul oricărui medicament , nu doar al contraceptivelor orale, prin scăderea absorbției intestinale ( substanțele sunt eliminate din organism înainte de a fi absorbite în sânge)

               O atenție sporită trebuie dată însă și medicamentelor care pot crește concentrațiile sangvine ale CO, prin inhibiție enzimatică. Acest lucru duce la potențarea efectelor secundare ale anticonceptionalelor (sângerări, dureri de cap, greață).

- antibiotice: eritromicina

- antimicotice: fluconazol (Diflucan®), itraconazol (Orungal®)

- antiinflamatoare nesteroidiene: etoricoxib (Arcoxia®), la doze >60mg

- statine (medicamente hipolipemiante, care scad sinteza colesterolului) : atorvastatină (Sortis®), rosuvastatină (Crestor®)

- vitamina C și paracetamolul, în cazul tratamentelor de lungă  durată, se pare că pot conduce la creșterea concentrației sangvine a estrogenului (etinilestradiol) din CO. 

Surse: 

http://contraception.about.com/od/prescriptionoptions/tp/medication.htm

http://www.nhs.uk/conditions/contraception-guide/pages/contraceptive-pill-interact-medicines.aspx
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/2191822
http://www.wdxcyber.com/medications-drug-interactions-birth-control-pills.
http://www.sciencedaily.com/releases/2013/11/131118091418.htm
http://www.telegraph.co.uk/health/healthnews/10457328/Contraceptive-pill-doubles-risk-of-leading-cause-of-blindness.html

Aspirina - cum a apărut?

 

Sec. V  î.Hr - părintele medicinii moderne, Hipocrate, amintește primul de pulberea extrasa din scoarța de salcie  (specia Salix alba) , care se pare ca ar fi fost utila în diminuarea durerilor de intensitate medie și reducerea febrei.

Papirusurile Ebers - Egiptologul german, Georg Ebers, a cumpărat papirusuri de la un vânzător stradal egiptean, care conţineau o colecție de 877 de rețete medicinale, din anul 2500 î.H. și care recomandau o infuzie de frunze uscate de mirt (Myrtum communis) pentru reumatism și dureri de spate alaturi de ceai din extract de coajă de salcie pentru febră și alte dureri.

1763 - Vicarul Edward Stone din Chipping Norton, in timpul unei plimbări pe malul lacului,  a desprins și a "ronţăie"  o bucățică din scoarța unei salcii. Surprins de gustul puternic amar, face analogie cu scoarța amară de Cinchona, (arbore originar din Peru) care conține chinina , presupunând astfel ca și scoarța de salcie are proprietăți terapeutice.

De asemenea, potrivit unei vechi teorii ( Doctrine of Signatures), datând din vremea lui Dioscorides, plantele medicinale se aseamănau cu anumite părți ale corpului, aveau o "semnătură", fiind destinate unor anumite boli. De aceea,  botanistii acelor vremuri știau ce părți din plantă  să folosească  în tratarea diferitelor afecțiuni ale corpului (de exemplu, plămânărica avea forma și colorația asemănătoare plămânului). Edward Stone a intuit astfel că salcia, care crește și rezistă  într-un mediu umed, în vecinătatea apei, ar putea fi utila în afecțiuni reumatismale și febră.

Stone a  realizat pentru prima data și un studiu clinic, tratând 50 de pacienți cu "friguri"  (sau care din diverse cauze făceau febră) cu 1,3g pulbere de scoarţă , macerată în apă  și administrată la interval de 4 ore, notându-si observațiile. Așa cum se așteptase, febra  a scăzut de fiecare dată , deși in realitate nu avea nici un efect asupra malariei ("friguri de baltă").

Astfel ca, în aprilie 1763 sunt consemnate primele efecte benefice ale acestei substanțe într-un raport pe care Stone îl prezintă în fața  comisiei de la Royal Society din Londra, raport care se găsește și astăzi în arhivă.

Anul trecut s-au împlinit 250 de ani de la acest moment important pentru medicină și, mai ales, pentru industria farmaceutică. 

1828  - Johann Buchner , profesor de farmacie la Universitatea din Munchen, a izolat din scoarța de salcie o cantitate mică de cristale cu gust amar, pe care le-a numit salicina. Aceasta reprezenta precursorul natural al acidului salicilic. Substanța avea însă o puritate scăzută.

1829  - farmacistul francez, Henri Leroux, a îmbunătățit procedura de extracție a principiului activ din scoarța de salcie, reușind să obțină aproximativ 30g de salicina din 1.5 kg de pulbere de scoarță, cu o puritate mult mai mare.

1838  - Pornind de la salicina, chimistul italian, Raffaele Piria, a obținut ace incolore de acid salicilic. A descompus salicina într-un glucid și salicilaldehida, iar pe aceasta a transformat-o, prin hidroliză și oxidare, în acid salicilic. Soluția apasă prezenta însă un pH foarte scăzut (pH 2,4).

Cam în aceeași perioadă, farmacistul elvețian Johann Pagenstecher și chimistul german Karl Jacob Lowig au reușit sa obțină  acidul salicilic din specia Spiraea ulmaria (crețușcă).

          

1853  -  Problema cu acid salicilic ca agent terapeutic era, asa cum am spus, acțiunea sa iritantă asupra stomacului. Chimistul francez, Charles Frédéric Gerhardt, a fost primul care a preparat acidul acetilsalicilic pornind de la acid salicilic, neutralizat cu sodiu și tratat apoi cu clorura de acetil. Numai ca Gerhardt a abandonat aceasta metoda, deoarece procedura era  dificilă și de lungă durată,  dând astfel ocazia altor chimiști să transforme acidul acetilsalicilic într-un medicament utilizat la scară mondială.

1897 -  chimistul Felix Hoffmann, care lucra din 1894 pentru compania germană  Bayer, a redescoperit formula lui Gerhardt în încercarea lui de a găsi o metoda curativă  pentru reumatismul tatălui sau.  El a sintetizat o forma stabilă de pudra de acid salicilic, iar apoi, pentru a reduce efectul puternic iritant pe care îl avea la nivel digestiv, a înlocuit o grupă hidroxil cu o grupă acetil, obținând acidul acetilsalicilic (AAS) pur. Compusul devenea ingredientul activ dintr-un produs farmaceutic minune, Aspirina. Astfel se obține primul medicament de sinteză și începe era industriei farmaceutice. 

1899 (6 martie) - compania Bayer a înregistrat Aspirina ca marcă  înregistrată. Numele vine de la  “a”  (acetil), “spir”  (Spiraea ulmaria, specie care conține salicină) și "in" (o terminație specifica pentru medicamente) 

1915 - A început comercializarea aspirinei sub forma de tablete, inițial folosindu-se  doar sub formă de pulbere.

1949 - Chimistul evreu, Arthur Eichengrün, a spus că el a plănuit și dirijat sinteza aspirinei, pe când  Hoffmann a contribuit doar în etapa inițială. Fiind evreu, într-o perioadă  a istoriei tragică  pentru această comunitate,  era de așteptat ca regimul nazist sa îi minimizeze contribuția. Astfel că Bayer a atribuit succesul mai tânărului german Hoffmann.

Versiunea lui Eichengrün a fost ignorată de istorici și chimiști până în 1999, când Walter Sneader de la Departamentul de Științe Farmaceutice de la Universitatea din Strathelyde (Glasgow, UK) a reexaminat cazul și a ajuns la concluzia că Eichengrün a avut dreptate și că într-adevăr el este cel care ar trebui recunoscut pentru invenția aspirinei. Dar compania Bayer nu recunoaște această variantă.

Știați  că  firma Bayer, care anul trecut a împlinit 150 de ani de la înființare, a fabricat inițial vopsele?

Friedrich Bayer s-a născut în 1825, singurul băiat dintr-o familie cu șase copii, unde tătăl său era zugrav și vopsitor. În 1848 și-a deschis propria sa vopsitorie. În acea perioadă, toate vopselele proveneau din materiale organice, iar în 1856 au fost descoperite vopselele din gudron de carbune. 

Bayer împreună cu Friedrich Weskott, un meșter vopsitor, au fondat în 1863, Friedrich Bayer et Compagnie pentru a fabrica vopsele. În 6 mai 1880 Bayer moare și in companie s-au angajat chimiști o pentru a descoperi vopsele inovative și alte produse.

Știați că Felix Hoffmann, inventatorul Aspirinei, a sintetizat și Heroină?

Aspirina nu a fost singurul succes al lui Felix Hoffmann. El a fost, de asemenea, primul care a crea o versiune stabilă a diacetilmorphinei ( heroina), desi inventatorul ei inițial a fost chimistul englez C. R. A. Wright.

Heroina a fost prescrisă cu precautie în perioada primului război mondial, dar din 1931 a dispărut de pe toate listele de medicamente din aproape toate tările.

Știați că Bayer a renunțat o perioadă la marca Aspirin ® după al doilea război mondial?

Aspirina ® și Heroina ® (sintetizate de Hoffmann) au fost prima dată mărci inregistrate ale companiei Bayer. Dar după ce Germania a pierdut primul război mondial, Bayer a fost nevoit să renunțe la ambele marci, ca parte a Tratatul de la Versailles din 1919.

Astăzi, Aspirin ® (cu "A"  mare)  este marcă înregistrată Bayer, orice altă forma generică  purtând denumirea de "acid acetilsalicilic" (sau derivări) și având ambalaj diferit. 

Surse:

http://en.m.wikipedia.org/wiki/Ebers_Papyrus

http://www.universfarmaceutic.ro/istoria/Istoria-celui-mai-longeviv-medicament-Aspirina-sau...-acidul-acetilsalicilic

http://inventors.about.com/library/inventors/blaspirin.htm

http://www.pharmaceutical-journal.com/opinion/blogs/a-pioneer-in-the-development-of-aspirin/20066814.blog

http://en.m.wikipedia.org/wiki/Aspirin

http://www.mymed.ro/antiinflamatoare-cu-pansament-gastric.html

http://laopcionnatural.com/2014/02/25/nuevas-alternativas-naturales-para-el-dolor/

http://www.bmhegde.com/aspirin_history.html

http://www.ehu.es/biomoleculas/hc/sugar33c5.htm
http://herbmuseum.ca/node/1520

Primul nostru Octombrie

Viața zburdă în ochii tai, iar obrajii-ti sunt parfumați cu toamnă. Pășești în fiecare zi cu tot mai multa încredere, în timp ce degețelele se desprind involuntar din palma mea. Respiri cu bucurie lumea asta mare și vrei sa o imbratisezi în fiecare dalie.
Ma auzi pășind in spatele tău - îți e de ajuns. În fond, livada nu îți e prea mare ca sa te pierzi de mine. In parul tău pudrat cu soare se-aduna toate amintirile copilăriei, cu inocența, cu bunătatea, cu râsetele și cu toată blândețea de care este capabil un suflet de copil.

Cazi, te așezi pe genunchi, te ridici, iar mânuțele tale se înaltă spre ramuri colorate, ca și cum ai vrea sa te transformi într-un uriaș. Însă îți amintești ca te poți agata de gatul meu și poți ajunge absolut oriunde. Ma cauți și-mi zâmbești. Copil minunat cu zâmbet dumnezeiesc! Te iau în brațe și ne îndrăgostim din nou de noi.
Pitim repede în buzunar un buchet de frunze, ca sa ducem și în casă o bucățică de octombrie.

Sursă foto : http://pixabay.com/ro/toamna-baietel-copil-ridica-163913/

Septembrie, luni...

Draga mea, pe chipul tău ma odihnesc acum, iar cuvintele dau năvală, căutând sensuri pe care sa le poți înțelege peste ani. Vei fi mama, (ma rog lui Dumnezeu sa te binecuvinteze cu un asa dar), vei cunoaște acel sentiment de apartenență, de proprietate (falsă) care ma încearcă pe mine. Simt cu toată ființa ca ești a mea, (doar a mea), ca ești minunea de copil unic, special, frumos, care apare o data la 1000 de ani. Simt ca mi se cuvine gingășia, ochii, tandrețea și glasul tău, fiecare respirație sau oftat, fiecare zâmbet sau chiot. Ca părinți, ne îmbată plăcerea de avea lucruri îngerești, ca și cum le-am merita pe deplin. Credem că ni se cuvin copii mai buni decât am fost noi vreodată.
Oare?

Asa ca ajung sa mă prăbușesc pe genunchi și să plâng de neputință. Nu ești a mea, nu am nici un drept asupra ta, ești un dar al Divinității,  primit în acel moment ideal, pregătit și stabilit de Dumnezeu.
Uitam mereu acest lucru și revolta noastră pare, în ochii noștri de adulți ignoranți, agitați și grăbiți , chiar îndreptățită. Noi am dat viață? Noi am conceput din praf ceresc suflete de om?

Nu. Nu sunt ai noștri. Nu ești a mea. Nici măcar nu as fi capabila să te ocrotesc, dacă Maica Domnului nu te-ar purta cu grija.
Doamne, ajută-mă sa ma rog în fiecare secundă pentru sănătatea și soarta fiicei mele, îngerul tău sub chip dulce de copil!

Sursa foto: http://news.bbc.co.uk/2/hi/health/5253040.stm
http://www.marilynstowe.co.uk/2011/04/13/international-divorce-how-easy-is-it-to-bring-your-child-back-to-the-uk-by-guest-blogger-laura-guillon/

Sfârșit de vară

Sfârșit de august auriu .
Sfârșit de zi,  de soare, de pași desculți pe nisip, de zumzet verde, de adieri și fiori pe pielea alba.
Fiecare respiră într-un mod diferit sfârșitul de vară. Depinde de etapa la care a ajuns. Castele de scoici și de nisip, umbrele uriașe, stropi reci de apă sărată pe hârtii tocite, degete neîndemânatice, acuarele pe apus. Eu, de exemplu, aici m-am oprit. Voi lăsa vara pictata pe jumătate, o voi împături în două sau trei, ca să-mi încapă în poșetă, iar dacă la anu' voi mai fi, voi completa cu pescăruși, cu mărgele și vapoare de hârtie. Și în centru voi așeza un carusel, vesel și zgomotos.

Bebelușul și expunerea la soare

De când a început sezonul estival am fost întrebați /invitați la mare. Aceasta insistenta a atins cote alarmante (  :) pentru mine) în august, când jumătate din locuitorii capitalei + aproape toți prietenii + familia au plecat spre marea cea mare. Am amintit politicos, de fiecare data, ca Jder-mic din dotare nu permite deplasarea la mare, cel puțin pana nu implineste 1 anișor. Orice medic pediatru serios si responsabil recomanda evitarea expunerii prelungite la soare pana la vârsta de 2, chiar 3 ani.
Lăsând la o parte beneficiile aerosolilor pentru bebeluși ( cu recomandarea de a fi făcuți pana în ora 9.00 ! ), soarele este de-a dreptul nociv pentru pielea subțire a copiilor. După orele 10.00 nici un copil nu ar trebui sa mai rămână pe plajă. Dacă părinții, însetați de soare și nisip, își petrec toată ziua pe plaja (pentru ca,  oricum, CO nu durează decât o săptămână și ar fi păcat sa nu profite :( din plin), copiii ar trebui scoși din ghearele soarelui ucigător de.... Poliția Copiilor (  :) dacă ar exista asa ceva).
Tu, ca adult, ești responsabil pentru pielea ta și,  implicit, sănătatea ta. Iar mai devreme sau mai târziu  "vei da socoteala". Piele uscata, îmbătrânită. Riduri. Pete. Alergii solare. Alunite. Melanoame.
Copilul tău insa cu ce a greșit, ca sa ii lași drept "bagaj de viata" o piele arsa (lângă un castel de nisip) sau un ten sensibil, predispus la alergii (pentru ca nu a vrut să-și pună pălăriuta și ochelarii, stand ore întregi în apă )? Avem grija la alimentația lor, alegem produsele bio, respectam regulile de igiena și dieta, de ce nu am avea grijă și de sănătatea pe termen lung a pielii lor, și asa fragila și agresata de mediul în care trăim?
Recent, am fost socata sa aud ca un prieten apropiat, care e un exemplu de viață echilibrată, sportiva și sănătoasă, a fost diagnosticat cu cancer de piele. Tot ce își amintea era ca, în copilărie, mergând cu părinții la mare/munte, era lăsat cu spatele gol sa se joace și, ca orice copil, se întorcea roșu, pentru a fi tratat apoi de mama cu iaurt și aloe vera.
Acesta este și motivul pentru care am hotărât să scriu acest articol.

Iată câteva greșeli frecvente pe care, din prisma profesiei, le-am observat la cei mai mulți părinți.
1. "l-am dat cu crema cu protecție maximă"
Majoritatea produselor de pe piață oferă doar protecție UVB (împotriva radiațiilor care produc înroșirea pielii și arsuri la nivelul epidermei). Acestea trebuie sa conțină insă și filtre pentru protecția UVA (radiațiile care nu produc nimic sesizabil pe moment, dar care în timp duc la modificări ale structurii dermului și la apariția petelor și melanoamelor). In mod constant, tot timpul anului suntem expusi razelor UVA, pe cand cele UVB cresc in intensitate in perioada verii.
2. "Îl țin sub umbrela și ii dau un tricou ca sa nu nu îl ardă soarele"
Radiațiile UVB sunt într-adevăr reținute de îmbrăcăminte sau umbrele, dar cele UVA trec prin orice tip de material (textil, sticla), excepție făcând pereții construcțiilor.
3. "I-am dat cu protecție înainte sa plecam de acasa"
Corect, doar ca protecția trebuie repetată după fiecare ieșire din mare/piscina și la fiecare 2-3 ore (dacă nu intra în apă), deoarece intervine transpirația, folosirea șervețelele umede etc. De obicei, loțiunile pentru copii lasă o pelicula albicioasa la suprafața pielii, tocmai pentru a indica zonele unde aplicarea a fost făcută corect.
4. "Când e înnorat nu se arde, deci nu-i nevoie de protecție"
Radiațiile UVB nu pătrund prin nori, dar mult mai dăunătoare UVA , am stabilit ca nu sunt oprite decât de " construcțiile de beton ". Asa ca, și atunci când sunt nori, aplicarea cremei protectoare trebuie sa se facă cu aceeași conștiinciozitate.
Aici pot veni chiar cu un exemplu personal: mi-am scos Gărgărița afară, într-o zi înnorata de iulie, fără sa ii mai dau cu crema. După o plimbare de nici 30 de minute, i-au apărut pe brate, gat și ceafă, în special în zona cutelor, mici bubite roșii, asemănător unei dermatite de contact. Primul gând a fost să-mi reamintesc alimentele nou introduse în acea perioada ( eram chiar la început de diversificare). Doar ca după jumătate de zi, iritația a dispărut. In următoarea dimineață, același cer înnorat, aceeași plimbare prin cartier. Bubițele au reapărut în aceleași locuri, asemănător zilei precedente. În acel moment am exclus posibilitatea unei alergii alimentare, realizând ca este, de fapt, o alergie solara. Din nou, spre seara, roșeața a trecut. De atunci nu am mai avut nici o problema, pentru ca  nu am mai îndrăznit sa ieșim afara fără crema. Cu timpul, micuța mea a început sa accepte din ce în ce mai ușor, fără proteste, ritualul de "cremuire" :) Are răbdare sa ii aplic crema chiar și pe față, luând totul mai mult ca pe un ritual de masaj.
5. Ochii. Ochelarii de soare (recomandați de medic, obligatoriu!) ar trebui purtați în permanență  pe afara, la soare puternic, nisip sau zăpadă. Vad de multe ori la plimbare, mămici cu ochelari de soare, în timp ce bebe privește din cărucior, încruntat și deranjat de lumina mult prea puternica.

 Și la final, sperând ca nu îmi va fi luat în nume de rău, vreau sa subliniez doua SFATURI prețioase.
- Întotdeauna căutați produsele destinate copiilor cu factor de protectie solară 50 (SPF), din game DERMATOcosmetice, nu cosmetice de masa, indiferent ca le achiziționați din farmacie, plafar sau hipermarket . Produsele dermatocosmetice sunt ceva mai scumpe, dar tocmai pentru ca sunt concepute și testate clinic pentru pielea sensibila și atipica (ca a bebelusilor). În plus, sunt lipsite de conservanți, coloranți, parfumuri (cele pentru copii), substanțe care ar putea sensibiliza pielea, dar pe care le găsim din belșug în produsele de 10 lei (generalist vorbond). Pe larg despre acest subiect, într-un post viitor.
- Gelul cu ALOE VERA nu trebuie sa lipsească din casă. E ideal după arsuri (dacă, din păcate, se întâmplă) sau răni. Are un efect răcoritor, dar mai ales, reparator, hidratant și cicatrizant. E considerat cel mai bun gel "aftersun".
- HIDRATAREA/ ALAPTAREA (acolo unde e cazul) e esentiala in sezonul cald, indiferent daca expunem sau nu copilul la soare. Pentru cei mai mari de 6 luni (la care s-a inceput diversificarea)
se recomanda o alimentatie bazata mai mult pe semisolide si supe.

Surse:
http://dermatology.about.com/od/glossarys/g/spf.htm
http://www.psychologies.ro/wellbeing/echilibru-corp/ce-luam-in-vacanta-pentru-bebelus-886292
http://ideisfaturi.blogspot.com/2010/10/cand-ducem-copilul-la-mare.html

Primul nostru weekend de august

Am început un august minunat în trei. Bucureștiul miroase a vacanta, a concedii și a canicula. Prima runda de canicula, pe anul ăsta. Străzi, parcări, magazine mai goale, cum nu le vezi în nici o alta perioada din an. Doar parcurile și lacurile fierbinți mai păstrează densitatea mare a capitalei.
După multe săptămâni în care am tot făcut naveta București - părinți, București - bunici, și chiar București - Tulcea, week-end-ul acesta ne-a găsit acasă.
E minunat sa ducem mogaldeata la bunicii ei, e minunat și pentru noi, căci primim minute, ore de respiro (timp în care micuța e pupăcita, jughinita, răsfățita). Însă ne chinuie și ne omoară drumul, destul de greu pentru Gărgăriță vara. Cum o dau, cum o calculez, tot nu îmi iese, pentru ca ea are un program atât de schimbător, încât nu reușim sa plecam niciodată la drum, la 8 a.m.
Asa ca, mare parte din august, vom sta acasă  și ne vom ocupa cu ieșirile în parc. Și ma refer la cele 5 week-end-uri ale lunii, pentru ca de luni pana vineri, eu + Jder-mic suntem fete de casă (mâncăm, spălăm, căcuțăm, jucăm, dormim, ciupim, țopăim, pășiiiiiim-cea mai noua pasiune) .

Sâmbătă am plecat sa cautam veverițe în Carol, dar am găsit abia a doua zi în Parcul Știrbei :) Ne-am pus pantofii și am pornit în mare graba pe alei, în toate direcțiile, cu pași mari de robot :) , spre cățeluși, copii, biciclete sau orice altceva, ce scotea sunete colorate. A fost minunată, cu tot entuziasmul ei! Chiotele ei de Jder-mic și simpatic și limbuta ascuțită într - o parte, atrăgeau privirile și provocau laude. Sunt curioasă de reacția ei când, peste ani, va vedea filmarea primilor ei pași (oficiali, încălțați, în natura) .
La doua zi la palat, am găsit ceva mai multa răcoare decât în București, dar nu suficient de satisfăcătoare dpdv al confortului termic. Picnicului plănui de noi pentru aceasta plimbare s-a dovedit a fi unul flămând și invadat de furnici și țânțari :) Dar nu pt ca micile vietăți ne-au confiscat sandvișuri, ci pentru ca le-ai uitat  noi acasă, împreună cu soluția de țânțari.
Curios a fost însă, că deși drumul și căldura  ar fi invitat la somn orice adult care îndrăznea sa se întindă pe iarbă, Buburuza nu a vrut sa adoarmă deloc iîn cărucior. De câteva zile a început sa experimenteze climbing ul pe cărucior (și nu numai), asa ca, sub nici o forma (!) Mos Ene nu ne-a mai vizitat pe afară. Ne-am simțit obligați sa luam din nou Mănduca (magica invenție), deși este puțin inconfortabil, atât pentru purtător, cât și pentru norocosul- purtat, din cauza căldurii. În secunda trei, aveam una -  bucată - Jder - adormit. Nu a mai contat nici soarele, care pătrundea printre ramuri, nici vocile noastre îndrăgostite, nici frunzele uscate, rostogolite pe asfalt. Și probabil, ar fi continuat somnul dulce din Mănducă, atât cât ar fi cerut făptura mică, cu ochișori de înger, dacă am fi găsit o bancă pe care sa ne odihnim răsuflarea. Parcul Știrbei aduce mai degrabă, cu o gradina mare, ascunsă lângă lac, cu alei lungi, ușor pavate spre Capela  Sf. Treime. Dar fără bănci.
Drumul spre casă, prin Bucureștii noi și vechi, a reușit s-alunge somnul adânc, furat din parc, dar ne-a invitat sa așezăm încă o poveste de familie în amintirea noastră.

Șapte luni și doi dintisori

După ce, pe la sase luni, a avut o săptămână  (doar atât)  mai agitată,  cu treziri frecvente noaptea, dar fără febra, irascibilitate sau plâns isteric,  ne-am trezit înțepați de un mic dințisor de crocodil. La puțin timp, l-am zărit și pe cel de-al doilea (tot jos), pentru ca tati, sa se laude, ca l-a simțit și pe cel de-al  treilea de sus (eu încă nu-l confirm pe acesta) . Adevărul e ca, și primul dințisor, tot pe el l-a înțepat :)), drept urmare, s-a dat tati peste cap și s-a prezentat cu un cadou mare pentru domnișoară, cum cică ar fi obiceiul.
Ne-am mărit familia (de accesorii și jucării)  cu un țarc, pe care, inițial din greșeala noastră, bebelina l-a refuzat cu plânsete și suspine. După vreo doua zile de refuzuri  (timp în care ne încerca ideea sa îl returnam), mi-a venit ideea sa o pun în țarc prin lateral, pe "portița"  și, în același timp, sa intru și eu cu ea aproape jumate. A avut rezultat, acum pitica sta singura și se joaca în țarc (momentan ținem "portița" tot deschisa pentru confortul ei vizual), iar eu îmi pot vedea de treaba, stiind-o liniștită pentru următoarea jumătate de ora (uneori chiar și mai mult).

Enorm de dor

Sub umbrela de frunze, privesc copilul balai si-mi imaginez, cum ar fi fost iulie cu zambetele bunicului. Chiotele prichindelului ar fi avut ecou in sufletul celor mai dragi fiinte, iar viata mea, as fi crezut ca e perfecta. Dar oare, avandu-l pe bunicul langa noi, am mai fi apreciat la fel de mult clipa, si rasaritul, si iubirea, si viata insasi? Dureros modul de a resuscita omenirea din uitare, ignoranta, pacat. Sfasietor sacrificiu. Dar nu suficient. Alti si alti oameni dragi vor deveni stele in ceruri albe, iar noi vom da mereu vina pe uitare pentru caderile si greselile noastre. Remuscarile vor durea, de fiecare data, dar nu indeajuns, cat sa ne faca sa ne schimbam.
M-am schimbat eu in ultimii 6 ani, am devenit mai blanda, mai modesta, mai crestina? Nu, cu o convingere dureroasa in glas. Nu! Si-atunci, la cine sa strig neputinta mea si dorul meu? Neputinta de a ma schimba, in memoria lui, si dorul imens de familie completa.
Si privesc, din nou, mogaldeata de om din fata mea, care nu isi va cunoaste niciodata bunicul de poveste. Copilul meu va fi nevoit sa-si deseneze in minte imaginea lui, doar din descrierile mele.

Aripi de iulie

Îmi amintesc de el. Dar nu atât de des cat as vrea. Pentru că  Dumnezeu a lăsat uitarea în lume, din păcate. Mi-aș fi dorit să îmi amintesc de el în orice moment al vieții mele. Atât de mult ar fi meritat sa nu-l uitam.

Iulie are aripi de porumbel de 6 ani încoace. Are tristețe, lacrimi și familie. Și dor, mult dor. Iar pozele din rama nu fac decât să strige și mai tare acest dor.

Diversificare. Cele trei culori

De trei zile-ncoace, gărgărița mea a mâncat mult verde și galben :) Stimulam apetitul, dar și latura artistică.
Regula celor trei culori spune ca, în fiecare zi,  copilul ar trebui sa consume câte un aliment Rosu, Verde și Galben/Portocaliu. Aceasta regula mi se pare utila și potrivita de aplicat copiilor de peste 1 an, deoarece lista alimentelor permise la aceasta vârstă este mult mai vasta.
Momentan noi ne jucam cu dovlecel (zucchini), cartof dulce, morcov și ardei gras rosu.
- Dovlecelul are un gust neutru,  foarte bun pentru legătură, în combinație cu morcovi sau cartofi dulci. Atenție! Chiar și dovleceii se curata de semințe înainte de preparare.
- Cartofii dulci (subliniez din nou,  pentru a nu se confunda cu cartoful comun, atât de utilizat în bucătăria noastră) se găsesc la supermarket, sunt lunguieți, roșiatici și au consistenta de sfecla atunci când sunt cruzi. Sunt incredibili de dulci, asa ca am evitat combinarea la o masa a cartofului cu morcovul. După trei zile de administrare a cartofului, nu am observat la micuța mea nici o problema digestiva "zgomotoasa". Așadar, cartoful dulce,  la noi a trecut testul :)
- Morcovii (minunații morcovi, probabil ca trebuia sa încep cu ei descrierea) sunt dulci, au o textura repede acceptata de bebeluși, au un suc minunat (deși gustul morcovului crud e ușor pământiu), au mult beta-caroten  (provitamina care în corpul nostru se transforma în vitamina A, pe care toată lumea  o asociază cu acuitatea vizuala, dar care are un rol mult mai important în sănătatea pielii și în creșterea imunității organismului) Atentie! Trebuie avuta grijă la tentația de a administra în fiecare zi morcov, deoarece consumat timp îndelungat și fără pauze, poate duce la o ușoară pigmentare a pielii.
- Ardeiul gras rosu, pregătit la aburi. Atenție însă că ardeiul este ușor amar și poate fi refuzat de bebe. Dintr-un sfert de ardei, făcut la aburi, am luat doar doua lingurițe de pulpa și le-am amestecat cu restul legumelor.

Apropo, ce facem cu legumele ramase, pentru ca, cel puțin la începutul diversificarii, pregătim mai mult decât mănâncă prichindelul. Mai ales ca anumite scheme de diversificare spun sa se înceapă cu 2 lgț piure de legume pe zi, apoi cu 4 lgț, șamd pana se ajunge la vreo 50 g. Eu am păstrat legumele pasate pentru a face sosuri pentru cină. Pentru ca, toată săptămâna, masa de legume i-am dat-o în jurul orei 18.00, ea fiind treaza de obicei intre 16.00 și 20.00. Astfel ca legumele proaspăt pasate mergeau foarte bine la tava, în cuptor sau cu paste, în wok.

Deocamdată suplimentez masa de legume a micuței și cu lapte, pentru ca porția ei de legume, în momentul asta, este cam cât o ceșcuță de cafea, dar și pentru ca nu vreau sa modific  prea mult secreția de lapte. În continuare ii dau 5 mese de lapte pe zi (05.00, 07.30, 11.30, 15.00 și 20.30, cu aproximatie)

Un al lucru nou introdus săptămâna asta este ceaiul (anason și fenicul). A băut aproximativ 20 mL pe zi. Haios a fost momentul când am încercat sa i-l dau cu biberonul,  pentru ca ea refuză tot ce e silicon (tetina, suzeta). Pur și simplu,  a început ca tragă de el, percepandu-l mai mult ca pe o jucărie de dentiție :). Mai mult succes am avut însă cu lingurița. Odată cu introducerea alimentelor solide e necesara suplimentarea aportului de lichide,  pentru a ajuta digestia,  mai ales ca mesele de lapte scad ca frecvență. Noi am sărit peste etapa supelor,  care nu mi s-a părut utilă, nici din punct de vedere nutritiv, nici gustativ și nici măcar pentru antrenament. Am introdus direct pulpa (sau milkshake :)), în cantități crescânde. Asa ca apa era necesara din primul moment. Abia aștept sa învețe să-și bea apa sau ceaiul din cănuța.

1 iunie 2014

L-am petrecut acasă, cu nașii, mătușa, dar în gând ne-au fost alături și toți cei dragi care, sunt convinsă, că ar fi vrut sa o îmbrățișeze de 1 iunie pe gâza mică . A fost o duminică  răcoroasă, cu mult prea puțin soare pentru a putea fi numita "ziua copilului".
Pentru ca Jderul mic a fost într-o formă bună toată ziua (a se înțelege "jughinibila"), am echilibrat puțin ploaia de afara cu o ședință foto, ca, deh! asa sunt fetițele cochete :)  cer multe poze la portofoliul copilăriei. Și sa vezi distracție : îmbrăcarea, dezbrăcarea, îmbrăcarea, dezbrăcarea. Pentru moment,  ma surprinde cât de ușor accepta acest tratament, pentru ca se știe ca schimbatul hainelor e un fel de Bau-Bau pentru copii. Poate ca fetița lu' mama e fetiță trandy și iubește hainele încă de pe acum?!?!  :) :) :) Ca sa nu mai vorbesc de blițul aparatului care o fascinează de-a dreptul.
Nu ne judecați! Fiecare părinte vede în copilul lui un Super-bebe, mai frumos decât orice alt copil de pe planeta. Și voi va pozati/filmati/dichisiți odraslele, nu vad un lucru rău în asta,  atâta timp cât exista o limita, dincolo de care atitudinea noastră devine dăunătoare pentru copilul în formare. Dacă știm sa nu exageram, totul rămâne la stadiul de "activități haioase de duminica".
De 1 iunie noi am bifat și o premieră : prima plimbare în trei, prin ploaie, la ceas de seara. Romantic cu siguranță nu a fost, dar a avut un alt parfum plimbarea asta, un parfum de care învățăm să nu ne dezobișnuim. E o altfel de fericire intre mine și soțul meu, pentru că suntem altfel îndrăgostiți de viață, de când ne ținem de mână prin două mânuțe pufoase și jucăușe. Nu-mi este dor de momentele/concediile/plimbarile în doi, mi se pare ca pălesc în fața prezentului. Abia așteptăm să mai crească gâza, pentru a pleca la Rânca împreună și pentru a descoperi natura alături de un pitic de-a bușilea.

Am inceput diversificarea (II)

Am împlinit 5 lunițe. Ne punem pe treaba  Deși majoritatea ma încurajează sa păstrez momentul pana după 6 luni jumate, pe motiv ca micuța creste destul de frumos și, în plus, îmi va fi tare dor de zilele în care trageam bluzițe și gata papa . Probabil asa va fi, peste un timp, când ma voi trezi dimineața cu gândul “ce-i mai pregătesc azi crocodilului meu?” și voi ofta (sau nu), ca nu mai am legume proaspete în frigider sau ca fructele s-au cam înmuiat, astfel ca vizita la magazin e absolut necesara (deși as mai fi vrut sa ne alintam încă jumătate de ora in pijamale).
De-o saptamana suntem în vizita la bunica și ne pregătim pentru tripla aniversare (bunica, Jderul și finuțul Robert) Frumoasa aniversare și emoționantă. Asa ca nu ma pot abține sa nu ii iau micuței mele (cadou de 5 lunite) “primul” ei set de bucătărie : linguriță și castronel cu capac. Nu ca nu am mai fi primit destule pana atunci  ), dar parca tot ce ii cumpara mami e mai frumos, și mai colorat, și mai potrivit, și mai rezistent, și… mai pot continua. Chiar stau sa îmi amintesc prin ce sertar am depozitat toate farfurioarele și tacâmurile primite în dar pana acum. Peste câteva luni îmi vor fi destul de utile, atunci când va sta în scăunel, cu noi la masa (abia aștept!) și va primi fel de fel de alimente, sortate pe culori.
Revenind la cele 5 lunite si ale lor diversificare, ne-am început aventura cu bananele. Zdrobite cu furculița (la blender au aspect de spuma) și subțiate cu câțiva mL de lapte (matern, totdeauna). A fost cu adevărat amuzant. Jderul meu mic s-a depins sa întindă mana spre linguriță (musai colorata) și sa o ghideze spre gura. Pentru început, am folosit 1/3 dintr-o banană medie. Nu stau sa cântăresc, nu-mi plac gramajele în bucătărie, nu-mi plac rețetele stricte și isterice. La mine totul e ochiometric (contrar meseriei mele  ). Acum sa nu înțelegeți ca nu am simțul limitei, dar ma bazez pe instinct și pe copil. Ea îmi da semne: cât și ce. Bebelușii sunt trimiși pe Pământ ca sa ne învețe sa fim părinți. Depinde de noi dacă ii ascultam. Ne învață când să-i iubim și când sa le dam independentă (da, și bebelușii vor asa ceva), ne învață cum să-i purtam, cum să-i ținem în brate, cât sa-i gadilam, cand sa ne oprim din cantat, cum sa dormim (probabil, intr-un post viitor, imi voi exprima si parerea despre atat-de-controversatul co-sleeping). Nu incetez sa ma minunez, in fiecare zi, ce ghid frumos imi este propriul copil, in proaspata mea meserie de mama.



De-a lungul timpului am folosit mai multe produse Primii Pasi, care, cred eu, sunt foarte ok la raportul calitate-pret

.