Deși majoritatea ma încurajează sa păstrez momentul pana după 6 luni jumate, pe motiv ca micuța creste destul de frumos și, în plus, îmi va fi tare dor de zilele în care trageam bluzițe și gata papa . Probabil asa va fi, peste un timp, când ma voi trezi dimineața cu gândul “ce-i mai pregătesc azi crocodilului meu?” și voi ofta (sau nu), ca nu mai am legume proaspete în frigider sau ca fructele s-au cam înmuiat, astfel ca vizita la magazin e absolut necesara (deși as mai fi vrut sa ne alintam încă jumătate de ora in pijamale).De-o saptamana suntem în vizita la bunica și ne pregătim pentru tripla aniversare (bunica, Jderul și finuțul Robert) Frumoasa aniversare și emoționantă. Asa ca nu ma pot abține sa nu ii iau micuței mele (cadou de 5 lunite) “primul” ei set de bucătărie : linguriță și castronel cu capac. Nu ca nu am mai fi primit destule pana atunci
), dar parca tot ce ii cumpara mami e mai frumos, și mai colorat, și mai potrivit, și mai rezistent, și… mai pot continua. Chiar stau sa îmi amintesc prin ce sertar am depozitat toate farfurioarele și tacâmurile primite în dar pana acum. Peste câteva luni îmi vor fi destul de utile, atunci când va sta în scăunel, cu noi la masa (abia aștept!) și va primi fel de fel de alimente, sortate pe culori.Revenind la cele 5 lunite si ale lor diversificare, ne-am început aventura cu bananele. Zdrobite cu furculița (la blender au aspect de spuma) și subțiate cu câțiva mL de lapte (matern, totdeauna). A fost cu adevărat amuzant. Jderul meu mic s-a depins sa întindă mana spre linguriță (musai colorata) și sa o ghideze spre gura. Pentru început, am folosit 1/3 dintr-o banană medie. Nu stau sa cântăresc, nu-mi plac gramajele în bucătărie, nu-mi plac rețetele stricte și isterice. La mine totul e ochiometric (contrar meseriei mele
). Acum sa nu înțelegeți ca nu am simțul limitei, dar ma bazez pe instinct și pe copil. Ea îmi da semne: cât și ce. Bebelușii sunt trimiși pe Pământ ca sa ne învețe sa fim părinți. Depinde de noi dacă ii ascultam. Ne învață când să-i iubim și când sa le dam independentă (da, și bebelușii vor asa ceva), ne învață cum să-i purtam, cum să-i ținem în brate, cât sa-i gadilam, cand sa ne oprim din cantat, cum sa dormim (probabil, intr-un post viitor, imi voi exprima si parerea despre atat-de-controversatul co-sleeping). Nu incetez sa ma minunez, in fiecare zi, ce ghid frumos imi este propriul copil, in proaspata mea meserie de mama.
De-a lungul timpului am folosit mai multe produse Primii Pasi, care, cred eu, sunt foarte ok la raportul calitate-pret
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu