cutia cu pereti de cer

cutia cu pereti de cer

vineri, 30 mai 2014

Am inceput diversificarea (II)

Am împlinit 5 lunițe. Ne punem pe treaba :) Deși majoritatea ma încurajează sa păstrez momentul pana după 6 luni jumate, pe motiv ca micuța creste destul de frumos și, în plus, îmi va fi tare dor de zilele în care trageam bluzițe și gata papa :). Probabil asa va fi, peste un timp, când ma voi trezi dimineața cu gândul “ce-i mai pregătesc azi crocodilului meu?” și voi ofta (sau nu), ca nu mai am legume proaspete în frigider sau ca fructele s-au cam înmuiat, astfel ca vizita la magazin e absolut necesara (deși as mai fi vrut sa ne alintam încă jumătate de ora in pijamale).
De-o saptamana suntem în vizita la bunica și ne pregătim pentru tripla aniversare (bunica, Jderul și finuțul Robert) Frumoasa aniversare și emoționantă. Asa ca nu ma pot abține sa nu ii iau micuței mele (cadou de 5 lunite) “primul” ei set de bucătărie : linguriță și castronel cu capac. Nu ca nu am mai fi primit destule pana atunci :) ), dar parca tot ce ii cumpara mami e mai frumos, și mai colorat, și mai potrivit, și mai rezistent, și… mai pot continua. Chiar stau sa îmi amintesc prin ce sertar am depozitat toate farfurioarele și tacâmurile primite în dar pana acum. Peste câteva luni îmi vor fi destul de utile, atunci când va sta în scăunel, cu noi la masa (abia aștept!) și va primi fel de fel de alimente, sortate pe culori.
Revenind la cele 5 lunite si ale lor diversificare, ne-am început aventura cu bananele. Zdrobite cu furculița (la blender au aspect de spuma) și subțiate cu câțiva mL de lapte (matern, totdeauna). A fost cu adevărat amuzant. Jderul meu mic s-a depins sa întindă mana spre linguriță (musai colorata) și sa o ghideze spre gura. Pentru început, am folosit 1/3 dintr-o banană medie. Nu stau sa cântăresc, nu-mi plac gramajele în bucătărie, nu-mi plac rețetele stricte și isterice. La mine totul e ochiometric (contrar meseriei mele :) ). Acum sa nu înțelegeți ca nu am simțul limitei, dar ma bazez pe instinct și pe copil. Ea îmi da semne: cât și ce. Bebelușii sunt trimiși pe Pământ ca sa ne învețe sa fim părinți. Depinde de noi dacă ii ascultam. Ne învață când să-i iubim și când sa le dam independentă (da, și bebelușii vor asa ceva), ne învață cum să-i purtam, cum să-i ținem în brate, cât sa-i gadilam, cand sa ne oprim din cantat, cum sa dormim (probabil, intr-un post viitor, imi voi exprima si parerea despre atat-de-controversatul co-sleeping). Nu incetez sa ma minunez, in fiecare zi, ce ghid frumos imi este propriul copil, in proaspata mea meserie de mama.



De-a lungul timpului am folosit mai multe produse Primii Pasi, care, cred eu, sunt foarte ok la raportul calitate-pret
.

Am inceput diversificarea (I)

După ce am citit pagini întregi despre acest subiect, cu date științifice, păreri personale, greșeli și sfaturi, am hotărât sa începem diversificarea cu curaj și sa îmi las copilul sa ma ghideze în luarea deciziilor, asa cum a făcut-o și pana acum. Bebelușa mea m-a învățat s-o alăptez corect, s-o țin în brate, m-a învățat s-o iubesc,  mi-a spus când ii e frig, sau sete, sau dor. Asa  ca, etapa diversificarii o vom începe tot bazându-ne una pe cealaltă.

Încă de la 4 luni am început, în anumite zile, sa ii dau fie o felie de mar, fie de banana, pentru a le simți gustul. Deși este alaptata exclusiv la sân, mi s-a părut normal sa începem "joaca" mai devreme, pentru a ne familiariza cu atmosfera, cu momentul din zi, cu muzica aleasa, cu hainele pictate cu ingrediente naturale :)

Pana la 5 luni, pitica mea a "testat" (a se înțelege " supt") câteva felii de mar, vreo 3-4 jumătăți de banana și câteva lingurițe de suc de morcov, respectând regula " celor trei zile" (sau altfel spus, orice aliment nou a fost administrat la distanta de celelalte, pentru a putea observa dacă apare vreo reacție alergica). Pot spune ca, neavând un bagaj genetic cu predispoziții spre alergii (nici eu, nici tatăl ei nu am avut vreodată probleme) , am fost destul de relaxata, ba chiar am îndrăznit sa mănânc în timp ce alăptam "incriminatele" căpșuni.

Când ne apropiam de 5 luni, am citit câteva articole despre minunatul avocado, pe care pana la vârsta asta nu-l testasem. Asa ca i-am luat unul, l-am lăsat în coșul cu mere sa se coacă și, după vreo 4 zile, i-am pasat 3  lingurițe cu puțin lapte matern. Micuța a fost tare mulțumită :) Și am continuat 3 zile. Nu se recomanda sa se păstreze mai mult fructul tăiat, deoarece își schimba gustul. Și da, atunci când sunt coapte suficient, chiar are gust de nuci verzi și textura cremoasa, yammi! Nu o sa ii înșir aici nutrientii, datorita cărora a ajuns în Guinness Book, pentru ca se găsesc mii de linkuri despre acest fruct( după unii, leguma)  minune.

miercuri, 28 mai 2014

Bun găsit, Cișmigiu!

Ningea într-un ianuarie magic, atunci când m-am îndrăgostit de tine. Țineam în buzunare ani din copilărie, iar cu mana ma prindeam de ceea ce devenea, fără să-mi dau seama, prezentul și,  mai ales, frumosul meu viitor. Te-am văzut, rand pe rand, trist, strălucitor, gălăgios, singur, aromat, înghețat și verde. De fiecare dată când am pășit aici, m-ai dezgolit de umbra mea, lasandu-mi timpul pe post de haine. Mi-ai auzit în șoaptă viața , cu iubiri, unduiri și lacrimi. Mi-ai cunoscut oamenii dragi și le-ai păstrat, pentru mine, amintirea. Printre frunze, pe bănci, în stropi calzi de apa, pe barca veche a timpurilor care nu se mai întorc. Minunat ești, Cișmigiu!Azi ți-am adus o noua poveste din viata mea, pastreaz-o pentru anii ce vor urma. Copilul acela, cu zâmbet mult pe chip, ce te inundă cu chiote, e pruncul meu. cafeaua de dimineata, in compania unei dragute persoane

Cu mulți ani în urmă, te-am cunoscut cu alei gri și bănci înguste în povestioara unei colege, Alice Nicolae, astăzi actrița. Mi te-a prezentat tăcut, cu pulsul greu, dar enigmatic. Când te-am cunoscut cu adevărat, mi-am dat seama ca avea dreptate. Uneori asa erai. Dar îmi placeai. Apoi am primit recomandarea lui Grigore Bajenaru : "Cișmigiu & Comp".  Minunata pentru mine, care încă nu te cunoscusem îndeaproape. Astfel ca, peste imaginea veche, am pus culoare, râsete, iubiri de liceu si romantism ( oricât s-ar fi chinuit autorul sa nu provoace o astfel de simțire). Nu-mi rămânea decât sa te cunosc și sa respir cu tine din inima Bucureștiului. Peste o vreme, când m-am îndrăgostit, erai ascuns în zăpadă, doar felinarele ți se mai zăreau. M-ai lăsat sa îmi fac de cap și să-mi imaginez ca ești de basm. Ca și iubirea mea. Copilării. :)) 

joi, 15 mai 2014

Marea veste

Era momentul sa spunem și parinților ca viata noastră se va schimba. Tinusem suficient secretul pentru noi, de acum voiam sa împărtășim și celorlalți. Ne era din ce în ce mai greu sa ascundem zâmbetul nostru larg,  ce ni se imprimase iremediabil pe chip de vreo câteva săptămâni. Unei bunici i-am trimis o scrisoare, cu rugămintea sa nu o deschidă mai devreme de 22 mai, iar celeilalte i-am făcut o vizita de 1 iunie,  cu ecografia în mana, pe post de felicitare. Iar vestea a zburat apoi pe la urechile tuturor rudelor dragi. Și, uite asa, ne-am bucurat cu toții de darul ce urma să-l primim de la Mos Crăciun anul acela.
Ai venit, greieras, cu 3 zile înainte de Sfântul Crăciun, într-o minunata duminica, cu soare mult, afara și in viața noastră. Sa tot fi fost  zece jumate, unsprezece,  nu mai conta. Era unul dintre acele momente rare din viata, când timpul dispare, iar chipul tău capătă o fericire cu care nu te mai saturi sa te îmbeți.
Mami-drag, îmi voi aminti mereu acea noapte îngerească de Crăciun, în care am dormit pentru prima data împreună, piele-pe-piele, suflet-pe-suflet. A fost doar a noastră, atât de intim si firesc, de parca ne știam de-o viata. Nu mai conta nici patul dur, nici camera înaltă de spital, pentru ca inimile noastre se regasisera și-și reluau bataile, exact asa cum învățaseră în ultimele luni.
În lumina slaba, dintr-un colț de scaun ne veghea  bunica, iar din Cer bunicul...

marți, 13 mai 2014

Acum un an...

...  aflam ca exiști și crești înăuntru meu, fără să-ți pese de ceea ce se întâmplă în exteriorul care te va înghiți peste cătiva ani. Cresteai frumos, cum numai Dumnezeu poate sa explice. Cresteai liniștit, fără sa știi cât erai de așteptată, fara sa te copleșească iubirea noastră încă puerila.

Cu mult soare, asa cum a fost ziua nașterii tale,  tot asa a fost și ziua în care am aflat ca sunt însărcinată. A fost un aprilie cu soare anul acela. Cu mult soare, mulți kilometri și multa muzica buna. Și cu o dimineață de luni mai frumoasa decât toate magnoliile de pana atunci. Cum am condus pana la farmacie, cum am zâmbit pacienților,  cum am ras cu fetele, cum mi-am îmbrățișat seara soțul, nu îmi mai amintesc. Cu siguranță, radiam. Și e al naibii de greu sa faci sa pălească zâmbetul larg de pe chipul tău, când încerci sa ții un secret. Da, gălușca mica, am vrut să-mi iau răgaz înainte de a-i anunța și pe ceilalți, pentru a fi doar tu-si-eu, în universul asta nesfârșit. Însă nu am rezistat mai mult de o săptămână, pentru ca vocea nu-mi mai era voce,  ci cântec, iar ochii foc. De Paște, printre stropi verzi de ploaie și frunze, i-am făcut cel mai frumos cadou tatălui tău. Eram doar Noi, Cerul și ploaia rece și pădurea

Sunt mama...

... și asta mi-a schimbat viata. Din acest motiv m-am apucat din nou de scris. Vreau să-mi scriu mie,  celei care voi fi peste 20 ani,  cât e de minunata este  viata în acest moment,  cât de diferit ți se reorganizează principiile și prioritățile, cât de mult te poți transforma și câtă răbdare poate izvori din adâncul ființei tale.
Când un suflețel de catifea  al unui bebeluș te alege sa ii fii părinte,  începe cu adevărat viata ta, într-un mod magic și dumnezeiesc în același timp. Prioritățile tale anterioare devin copilărești și haioase, lipsite de seva. Viata în doi, de pana acum, rămâne ca o logodna, care nu poate fi încununată decât de apariția unui copil. Familia ta de-abia acum începe. Principiile tale de-o viata sunt atât de sărăcăcioase, încât simți o nevoie avida de informare,  de reconstrucție a ta ca om, dar mai ales ca părinte. Și ce oglinda mai frumoasa îți poate dărui Divinitatea decât un copil?