Copilul și desenele animate

Este și va rămâne un subiect controversat. În ce măsură, desenele animate mai sunt într-adevăr destinate copilașilor?
Foarte multe serialele de desene abundă de violență, urlete, râsete malefice, jigniri și schimonoseli. Ca să nu mai vorbesc de hidoșenia de pe chipurile lor alungite sau turtite, buboase și străvezii.

Nici măcar comicul de situație nu te convinge să rămâi și să urmărești până la final. Cum să îndrăznești, în aceste condiții, să îți abandonezi copilul 10 minute la televizor, pentru a-ți bea cafeau liniștită sau pentru a vorbi cu mama la telefon?

Cum să nu vezi legătura dintre desenele animate, de pe majoritatea posturilor, și crizele de isterie ale copilului sau problemele sociale ale adolescentului de mai târziu?
Nu sunt împotriva accesului la televizor, cu atât mai mult lipsei televizorului dintr-o familie, însă abandonarea copilului la televizor (așa cum văd de multe ori și în parc) nu face parte din fundamentele după care funcționează familia noastră.

Timpul petrecut în fața televizorului este, în primul rând, un timp petrecut în familie. Doar în acest mod putem observa și aproba informația transmisă prin desene animate sau orice altă emisiune destinată celor mici.
În același timp, noi, ca părinți, nu stăm pe mărăcini alături de copil, căscând repetat și așteptând să se termine episodul pentru a putea schimba postul. Din contră, interacționăm cât mai des cu cea mică, dacă apare vreun personaj/animăluț nou, o întrebăm unde l-a mai văzut, cum îl cheamă sau îi explicăm (fără să stricăm povestea), atunci când ne privește nedumerită, de ce s-a întâmplat ce s-a întâmplat.

În primii ani de viață copiii sunt privitori pasivi. Ei au nevoie ca părinții să interacționeze cu ei, sa le explice ce se întâmplă la televizor, să le pună întrebări sau să-i stimuleze în crearea unei opinii proprii despre personajul principal sau despre o întâmplare. În felul acesta, ne asigurăm că vor deveni privitori activi, cu un simț critic dezvoltat.

Urmărind și selectând serialele de desene, cele mai potrivite pentru copiii de orice vârstă (pentru că nici copiii mai mari nu ar trebui sa aibă acces la cele violente, chiar dacă au altă putere de înțelegere) rămân cele clasice

Cum gărgărița mea este destul de mică, am descoperit că cel mai mult îi atrag atenția cântecelele animate din seria Super Simple Learning  și serialul Baby Looney Tunes. Deja are personaje și refrene preferate, arătând cu degețelul ori de câte ori recunoaște ceva.
Cât e de mică, reușește să ne ofere momente minunate prin veselia ei, prin dansul ei stângaci și prin chiotele jucăușe cu care încearcă să ne facă atenți la activitatea ei. Iar astfel de momente de calitate, petrecute în bucuria familiei, îți dau energie pentru toate momentele solicitante pe care le aduce ziua urmatoare.

Sursă foto : 
http://www.fanpop.com/clubs/ed-edd-and-eddy/images/25478396/title/ed-edd-eddy-photo
http://happytreefriends.wikia.com/wiki/File:Happy-Tree-Friends-happy-tree-friends-175494_1280_1024.jpg
http://dessins-animes.com/das/2267/name/baby_looney_tunes#http%3A%2F%2Fdessins-animes.com%2Fda%2Fbaby_looney_tunes%2Fimages%2Fbaby_looney_tunes-01.jpg
http://healthykidstoday.org/2014/01/teaching-grade-schoolers-to-understand-tv-and-movies/