Primăvara în grădina bunicilor

E un sat de munte, cu oameni rumeni în obraji, cu povești din vremea lui Negru Vodă și cu ape repezi și reci.

E un sat ce albește de flori de abia în mai, de pruni, și peri, și gutui; un sat cu tradiții și multe vorbe vechi, cu biserică de piatră și sânziene la porți.

E un sat de munteni, cu miros de mere coapte și stele căzătoare la geam, cu câini ciobănești și opinci în pridvor.

E satul copilăriei mele, tărâmul fără timp și fără goliciune.

Prea sus, ca sa fie poluat,

prea mic, ca sa fie dărâmat,

prea natural ca sa fie sufocant,

dar prea departe, ca să fie regăsit de nepoți și strănepoți.

Drama satului de munte, îmbătrânit și mult prea tăcut, e drama bunicilor și părinților lăsați în urmă, prinși într-o lume arhaică, prin rădăcini ce nu se vor desprinde niciodată.

Fac parte din acea categorie de copii, care a învățat să meargă mai întâi pe iarba udă, care a alergat în fiecare primăvară cu iezii din grădină, care a ascuns zmeura în buzunarele rochiței și florile de cireș în păr. Dar care, atunci când a crescut, a pornit de-a lungul apei repezi, spre orașe aglomerate și stridente, lepădând ilicul țărănesc și copilăria brodată cu flori.

De douăzeci de ani mă tot întorc la munte, să-mi regăsesc bunicii și casa lor din stânga uliței. Albiti de viață și de griji, mă așteaptă mereu cu aceleași îmbrățișări. Și cu povești, din vremea lor, din vremea mea de copil, din vremea satului de demult.

Încerc de fiecare dată când ajung la ei, să le întind mâini de ajutor, atât cât timpul îmi dă răgaz. 

Acum că e primăvară, au multe "treburi" în grădină. Livada, pentru un muntean, e printre cele mai importante locuri de activitate.

Așa că, bazându-mă pe sora mea, care tocmai și-a luat licența în Horticultură și Peisagistică, ne-am dedicat weekendul lucrărilor de primăvară din grădină.
Am început prin achiziționarea "instrumentului principal" , care să ne ușureze munca și să ne permită să realizăm tot ce ne-am propus în puținul timp de care dispunem.

Orice curățenie de primăvară, presupune curățarea pomilor și pregatirea pentru perioada de inmugurire. Cum aceste operații nu sunt la îndemâna oricui, un motofierastrau profesionist, ușor de manevrat chiar și de o femeie, poate face minuni în livadă. Modelul ales de mine dispune și de un sistem antivibrații, ceea ce e aduce un plus de eficiență și confort, mai ales atunci când vorbim de o grădină mare, așa cum întâlnim la munte.

Cu indicațiile precise ale proaspătului inginer horticol, cu puțină vreme bună și zumzăit timid de primăvară, weekendul Floriilor va fi dedicat pomilor din grădina copilăriei, urmând ca după sărbătoarea Paștelui, să pregătim și trandafirii din fața casei. 

Dar pentru acest plan, va fi mai întâi nevoie, de noi cumpărături de la Gardenpedia (foarfece, mănuși, grebla de frunze), pentru că uneltele vechi, din podul casei, și-au spus de mult povestea.